Divorturi Constanta

Avocat drept civil

AUTORITATEA PARINTEASCĂ. SENSUL LEGAL AL AUTORITĂȚII PĂRINTEȘTI. SCOPUL ACESTEIA

Avocat drept civil – Definiția autorității părintești o regăsim în dispozițiile articolului 483 din Codul civil, conform căruia (1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. (2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

Potrivit dispozitiilor prevazute de art. 486 Cod civil, “Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie.”

Cu ocazia divortului sotilor, instanta se pronunta si cu privire la cererile accesorii divortului, inclusiv cu privire la  exercitarea autoritatii parintesti in cazul existentei copiilor minori.

Se intampla adesea ca una dintre parti sa solicite exercitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre aceasta, fara a avea un motiv intemeiat, astfel cum prevede art. 507 Cod Civ.. – Avocat drept civil

Spre exemplu, prin sentinţa civilă nr. 350 din 17 ianuarie 2014, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. …/182/2013 a fost admisă acţiunea introdusă de reclamantul-pârât reconvenţional D.O.L. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvenţional S.A.L., a fost admisă în parte cererea reconvenţională a pârâtei-reclamante S.A.L. şi în consecinţă s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului D.N.E., născut la data de 14.08.1997 să se facă în mod exclusiv de către reclamantul-pârât D.O.L. şi a fost stabilit domiciliul minorului D.N.E. la domiciliul tatălui, respectiv Cluj Napoca, str. …, s-a dispus în favoarea pârâtei-reclamante S.A.L. un program de vizitare în ceea ce îl priveşte pe minorul D.N.E…. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa nr. 9450 din 02.06.2011pronunţată de Judecătoriei Cluj-Napoca a fost desfăcută căsătoriei dintre părţi, încredinţarea spre creştere şi educare a minorului D.N.E. către reclamant şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorei D.M. către pârâtă. Judecătoria Baia Mare a reţinut în cauză incidenţa prevederilor art. 397 C.Civ., respectiv ale art. 398 C.Civ.. Având în vedere textele legale menţionate, dar şi probele de la dosar s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului D.N.E. să se facă, în mod exclusiv de către reclamant.

Avocat drept civil – Instanţa a avut în vedere şi dorinţa minorului, exprimată la o vârstă de 16 ani cu ocazia audierii în camera de consiliul, de unde a reieşit că acesta are o atitudine de respingere a pârâtei.

În atare condiţii s-a stabilit domiciliul minorului la domiciliul reclamantului, respectiv Cluj Napoca, str…..

Cu privire la minora D.M., instanţa a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în mod exclusiv de către reclamant, instanţa considerând că există motive întemeiate pentru a dispune această măsură.

Astfel, raportul de evaluare psihologică a atestat faptul că minora are o atitudine de respingere a mamei sale, pe de altă parte, raportul a relevat faptul că, pe timpul cât minora a stat la pârâtă aceasta era tristă, nu se juca, simţindu-se vinovată de faptul că nu stă cu tatăl ei, aceste stări emoţionale punându-şi amprenta asupra minorei. – Avocat drept civil

Atitudinea de respingere a fost dovedită şi prin depoziţiile martorilor precum şi declaraţiile minorei date în faţa psihologului, care a atestat relaţia bună cu tatăl ei (simţindu-se în siguranţă, protejată, nesimţindu-se ameninţată ori intimidată de tatăl), dar şi relaţia dominată de frică a minorei cu mama sa.

Pe de altă parte, instanţa a considerat că pârâta a dat dovadă de un dezinteres total faţă de minoră în momentul în care a plecat în Italia, „lăsând minora cu un căţel şi nişte haine la locuinţa bunicii paterne”, după cum arată martorii audiaţi.

Prin decizia civilă nr. 441/A/5.11.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost admis apelul declarat de S.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 350pronunţate la data de17 ianuarie 2014 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. …/182/2013, a fost admis apelul declarat de D. O.L. împotriva sentinţei civile nr. 350pronunţate la data de17 ianuarie 2014 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. …/182/2013 şi în consecinţă, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei D.M., născută la data de 17.10.2003 să se facă în comun de părinţii copilului respectiv de către reclamantul-pârât D.O.L. şi pârâta-reclamantă reconvenţional S.A.L., s-a stabilit în favoarea pârâtei – reclamante S.A.L. un program de vizitare în ceea ce o priveşte pe minora D.M.

Exercitarea autorităţii părinteşti în privinţa copilului D.M., având în vedere şi principiul interesului superior al copilului, a fost considerată de tribunal că urmează a fi realizată în comun de ambii părinţi. Exercitarea exclusivă de către unul dintre părinţi a autorităţii părinteşti este o situaţie de excepţie care trebuie să fi temeinic justificată.

În ceea ce o priveşte pe D.M. s-a reţinut că reclamantul-apelant a arătat, în esenţă faptul că mama-S.A.L. a lăsat-o în grija bunicii paterne în R. în luna august 2012, iar în luna septembrie 2012 i-a comunicat acesteia că nu se poate ocupa de creşterea copilului, fiind plecată în străinătate.

Judecătoria a avut în vedere, pentru a stabili exercitarea autorităţii părinteşti, exclusiv de către tată, faptul că M.D. era un copil trist, nu se juca se simţea vinovată de faptul că nu mai locuieşte împreună cu tatăl său, faptul că a avut experienţe neplăcute din perioada în care se afla în grija apelantei S.A.L., iar din momentul în care se află în grija reclamantului D.O.L., M. se simte în siguranţă, protejată, nefiind ameninţată sau intimidată de tatăl său.

Potrivit art. 36 din legea 272/2004, ambii părinţi sunt responsabili de creşterea şi educarea copiilor minori, iar în situaţia în care deşi ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, se iau numai cu acordul ambilor părinţi. În cuprinsul aceluiaşi articol (alin. 7) se menţionează că sunt considerate ca fiind motive întemeiate ca instanţa de judecată să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinţi în cazul în celălalt părinte suferă de o boală psihică, are probleme legate de consumul excesiv de alcool, de dependenţa de droguri, a exercitat acte de violenţă faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, a suferit condamnări pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În cauză la acest moment nu a fost identificată o astfel de situaţie. Apelanta S.A.L. este cadru didactic, astfel că are nemijlocit legătură cu copiii, nefiind implicată în nici un fel de incident legat de copiii de a căror educaţie se ocupă. De asemenea, din actele dosarului nu a rezultat că mama-apelantă a suferit condamnări penale pentru una dintre infracţiunile arătate anterior, faptul că este consumatoare de alcool sau de alte substanţe interzise.

Reţinând aceste aspecte, instanţa a admis în parte ambele apeluri declarate, potrivit dispozitivului, sentinţa a fost parţial schimbată.

Leave A Comment

Call Now